1Era un om din muntele lui Efraim care se numea Mica.2El i‑a zis mamei sale: – Cei o mie o sută de șecheli[1] de argint care ți‑au fost luați și pentru care ai blestemat chiar de față cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem. Mama lui i‑a răspuns: – Binecuvântat să fie fiul meu de DOMNUL!3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de șecheli de argint și ea i‑a zis: – Pun deoparte[2] acest argint, închinându‑l DOMNULUI cu mâna mea, pentru ca fiul meu să‑și facă din el un chip cioplit și un idol turnat. În acest fel ți‑l voi restitui.4El i‑a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de șecheli[3] de argint și i‑a dat argintarului. Acesta a făcut din el un chip cioplit și un idol turnat. Și a fost pus în casa lui Mica.5Acest om, Mica, avea o așa‑numită casă a lui Dumnezeu. El și‑a făcut un efod[4] și niște terafimi[5] și l‑a învestit ca preot pe unul din fiii săi.6În zilele acelea nu era rege în Israel, și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.7Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda.8Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său[6], a ajuns la muntele lui Efraim, la casa lui Mica.9Mica i‑a zis: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și călătoresc ca să‑mi găsesc un loc unde să locuiesc.10Mica i‑a zis: – Rămâi la mine. Îmi vei fi părinte și preot, iar eu îți voi da zece șecheli[7] de argint pe an, un rând de haine și mijloace de trai. Levitul a rămas.11Astfel, levitul a încuviințat să locuiască la acel om. Și tânărul a fost pentru el ca unul din fiii lui.12Mica l‑a învestit pe levit și tânărul a slujit ca preot în casa lui.13Mica a zis: „Acum știu că DOMNUL îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“