1Iată, DOMNUL urmează să golească pământul și să‑l pustiască; îi va răsturna suprafața și‑i va împrăștia locuitorii.2La fel i se va întâmpla preotului, ca și poporului, stăpânului, ca și robului său, stăpânei, ca și roabei ei, celui ce vinde, ca și celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca și celui ce ia cu împrumut și celui ce i se datorează, ca și datornicului.3Pământul va fi în întregime pustiit și jefuit, căci DOMNUL a rostit acest cuvânt.4Pământul se usucă, se veștejește; lumea suferă, se veștejește; conducătorii popoarelor pământului suferă și ei.5Pământul este pângărit de locuitorii săi,[1] căci au încălcat legile, au trecut peste hotărâre și au rupt legământul cel veșnic.6De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui își ispășesc vina. De aceea sunt mistuiți locuitorii pământului și rămân puțini oameni.7Mustul se usucă, iar vița este veștejită; toți cei aveau inima veselă suspină.8Bucuria tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s‑a oprit, bucuria lirei s‑a sfârșit.9Nu se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.10Cetatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.11Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s‑a dus și veselia a fost izgonită din țară.12Cetatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.13Pe întinderea pământului și în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câțiva ciorchini după culesul viei.14Ei își înalță glasurile, strigă de bucurie și aclamă, dinspre apus, măreția DOMNULUI.15De aceea voi, cei din răsărit, slăviți‑L pe DOMNUL! Cei de pe insulele mării, slăviți Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!16De la marginile pământului auzim cântându‑se: „Slavă Celui Drept!“ Eu însă zic: „Mă ofilesc! Mă ofilesc! Vai de mine! Trădătorii au trădat, trădătorii au comis trădare!“17Groaza, groapa și cursa te așteaptă, locuitor al pământului!18Oricine va fugi la sunet de groază va cădea în groapă și oricine va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălțime sunt deschise și temeliile pământului se cutremură.19Pământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăți, pământul este zguduit cu putere.20Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă. Fărădelegea lui apasă greu asupra lui; el cade, și nu se mai ridică.21În ziua aceea, DOMNUL va pedepsi oștirea de sus, în înălțime, și pe împărații pământului, pe pământ.22Vor fi adunați împreună, ca prizonierii, într‑o groapă. Vor fi închiși într‑o închisoare și, după multe zile, vor fi pedepsiți.23Atunci luna va fi umilită, iar soarele făcut de rușine, pentru că DOMNUL Oștirilor va domni pe muntele Sion și în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.