1În anul în care Tartan[1], trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Așdod, l‑a asediat și l‑a cucerit,2DOMNUL i‑a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, zicând: „Du‑te, dă‑ți jos sacul de jale de pe coapse și scoate‑ți sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol și desculț.3DOMNUL a zis: „Așa cum robul Meu Isaia a umblat gol și desculț timp de trei ani, ca un semn și ca o prevestire împotriva Egiptului și a lui Cuș[2], (Is 11:11)4tot așa împăratul Asiriei îi va duce departe pe captivii Egiptului și pe exilații lui Cuș, pe tineri și pe bătrâni, goi și desculți, cu dosul descoperit, spre rușinea Egiptului.[3]5Atunci se vor înspăimânta și se vor rușina la vederea[4] lui Cuș, speranța lor, și a Egiptului, măreția lor.6În ziua aceea, locuitorii de pe țărmul acesta vor zice: «Iată ce li s‑a întâmplat celor în care ne‑am pus speranța și la care am fugit după ajutor și izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“