1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii și de legiuitorii care scriu asuprirea,2ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu, făcând astfel din văduve prada lor și jefuindu‑i pe orfani.3Ce veți face în ziua pedepsei, în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări? La cine veți fugi după ajutor? Unde vă veți lăsa bogăția?4Unii se vor pleca printre prizonieri sau vor cădea printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!6L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios[1], ca să ia pradă, să ia captură și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.7Dar nu aceasta plănuiește el și nu așa gândește în inima lui; ci inima lui este pentru a nimici și pentru a distruge nu puține neamuri.8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului?10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor, ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei, tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe.13Pentru că el zice: «Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor și le‑am jefuit de bogății și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii.14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n‑a mișcat vreo aripă, n‑a deschis gura, nici n‑a ciripit!»“15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește? Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică, sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!16De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui, iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.17Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într‑o singură zi ea va arde și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.18Gloria pădurii lui și a livezii lui va fi mistuită în întregime și va ajunge ca un bolnav care se stinge.19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică, încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămășița lui Israel
20În ziua aceea, rămășița lui Israel și supraviețuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe DOMNUL, Sfântul lui Israel.21O rămășiță se va întoarce[2] – rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic[3]. (Is 9:6)22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării, doar o rămășiță din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea.23Căci distrugerea, care este hotărâtă, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, o duce la îndeplinire în mijlocul întregii țări.24De aceea, așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua și își înalță ciomagul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii,25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“26DOMNUL Oștirilor îi va bate cu un bici, așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb, și Își va înălța toiagul asupra mării, așa cum a făcut în Egipt.27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.28A ajuns la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile.29Au traversat trecătoarea. „În Gheva este un han pentru noi!“ Rama tremură, iar Ghiva lui Saul fuge.30Înalță‑ți glasul, fiica Galimului! Ia aminte, Laișa! Săracul Anatot!31Madmena fuge, locuitorii Ghebimului caută scăpare.32Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.33Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, taie crengile cu o forță înspăimântătoare. Cei aflați la înălțime vor fi tăiați, și cei înalți vor fi doborâți.34El va reteza desișurile pădurii cu securea, și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.