1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău.2I s‑au născut șapte fii și trei fiice.3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului.4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei.5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea[1]. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6Într‑o zi, fiii[2] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea DOMNULUI. Satan[3] a venit și el în mijlocul lor. (1 Cro 21:1; Iov 2:1)7DOMNUL l‑a întrebat pe Satan: – De unde vii? Satan i‑a răspuns DOMNULUI și a zis: – De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.8DOMNUL l‑a întrebat pe Satan: – Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?[4] Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.9Atunci Satan I‑a răspuns DOMNULUIși a zis: – Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară.11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.12DOMNUL i‑a zis lui Satan: – Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna! Atunci Satan a plecat dinaintea DOMNULUI.13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut,14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei,15niște șabeeni[5] s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni[6], împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut.19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat21și a zis: „Gol am ieșit din pântecul mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ[7]! DOMNUL a dat, DOMNUL a luat, fie Numele DOMNULUI binecuvântat!“22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.