1Avraam și‑a mai luat[1] o soție, al cărei nume era Chetura. (1 Cro 1:32)2Ea i‑a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah.3Lui Iokșan i s‑au născut Șeba și Dedan. Urmașii lui Dedan au fost: assuriții, letușiții și leumiții.4Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia au fost urmașii Cheturei.5Avraam i‑a dat lui Isaac tot ceea ce avea.6El le‑a oferit daruri fiilor țiitoarelor[2] sale și, pe când era încă în viață, i‑a trimis de lângă fiul său Isaac, spre răsărit, în țara de la răsărit. (Gen 22:24)7Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani.8El și‑a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său.9Fiii săi, Isaac și Ismael, l‑au înmormântat în peștera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Țohar, ogor care se află în apropiere de Mamre10și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui.11După moartea lui Avraam, Dumnezeu l‑a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s‑a așezat lângă Beer Lahai‑Roi[3]. (Gen 16:14)
Urmașii lui Ismael
12Aceasta este istoria[4] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, roaba Sarei, i l‑a născut lui Avraam, (Gen 2:4; 1 Cro 1:28)13și acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam,14Mișma, Duma, Masa,15Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma.16Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor.17Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și‑a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său.18Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura[5]. El se stabilise separat de[6] toți frații lui.
Esau și Iacov
19Aceasta este istoria[7] lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s‑a născut Isaac. (Gen 2:4)20Acesta avea patruzeci de ani când s‑a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram[8] și sora arameului Laban.21Isaac s‑a rugat DOMNULUI pentru soția sa, pentru că ea era stearpă. DOMNUL l‑a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată.22Dar pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, a zis: „Dacă‑i așa, de ce mi s‑a întâmplat acest lucru?[9]“ Și s‑a dus să‑L întrebe pe DOMNUL.23DOMNUL i‑a răspuns: „Două neamuri sunt în pântecul tău și două popoare născute din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“24Când i s‑au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni.25Primul a ieșit roșcovan peste tot, ca o manta de păr, și i‑au pus numele Esau[10].26După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov[11]. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i‑a născut pe cei doi fii. (Gen 27:6; Ier 9:4)27Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi.28Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov.29Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală.30Esau i‑a zis lui Iacov: – Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală. De aceea i s‑a pus și numele de Edom[12].31Iacov i‑a răspuns: – Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.32Esau a zis: – Iată, sunt pe cale să mor. La ce‑mi folosește dreptul de întâi născut?33Iacov i‑a răspuns: – Jură‑mi mai întâi. Esau i‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut.34Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut.