1Apoi Duhul m‑a ridicat și m‑a dus la poarta de est a Casei DOMNULUI, care era înspre răsărit. Și iată că la intrarea porții erau douăzeci și cinci de bărbați; printre ei i‑am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului.2Domnul mi‑a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care plănuiesc nelegiuirea și dau sfaturi rele în cetatea aceasta.3Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?[1] Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» (Mica 2:1)4De aceea profețește‑le, profețește, fiul omului!“5Duhul DOMNULUI a venit peste mine și mi‑a zis: „Spune: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceți astfel, dar Eu vă cunosc gândurile.6V‑ați înmulțit crimele în cetatea aceasta și i‑ați umplut străzile cu cei înjunghiați!’7De aceea, așa vorbește Stăpânul DOMN: ‘Morții pe care i‑ați întins în mijlocul cetății acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetății.8Vă temeți de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul DOMN.9Vă voi scoate din mijlocul cetății, vă voi da pe mâna străinilor și Îmi voi împlini judecățile împotriva voastră.10Veți cădea uciși de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști atunci că Eu sunt DOMNUL.11Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, iar voi nu veți fi carnea în mijlocul lui, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel.12Veți ști astfel că Eu sunt DOMNUL, ale Cărui hotărâri nu le‑ați urmat și ale Cărui judecăți nu le‑ați împlinit, ci ați făcut după judecățile neamurilor care vă înconjoară.’»“13În timp ce profețeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat cu glas tare, zicând: – Ah, Stăpâne DOAMNE, vei face Tu să piară de tot chiar și rămășița lui Israel?
Promisiunea restaurării rămășiței
14Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:15– Fiul omului, frații tăi, frații tăi dintre rudele tale și toată Casa lui Israel din exil, toți aceștia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S‑au îndepărtat de DOMNUL! Nouă ne‑a fost dată țara aceasta în stăpânire!“16De aceea spune: „Așa vorbește Stăpânul DOMN: «Deși i‑am dus departe printre neamuri și i‑am împrăștiat în țări străine, totuși le‑am fost prea puțin un Lăcaș Sfânt în țările în care au mers.»“17De aceea să le spui: „Așa vorbește Stăpânul DOMN: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și vă voi da țara lui Israel.»18Când vor sosi în ea, vor îndepărta de acolo toate spurcăciunile și toate urâciunile.19Le voi da o inimă neîmpărțită și voi pune în ei un duh nou. Voi lua inima de piatră din trupul lor și le voi da o inimă de carne,20ca astfel să urmeze hotărârile Mele, și totodată să păzească și să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.21Cât despre aceia a căror inimă umblă după spurcăciunile și urâciunile lor, le voi răsplăti după căile lor, zice Stăpânul DOMN.“22După aceea, heruvimii și‑au ridicat aripile, însoțiți fiind de roțile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.23Slava DOMNULUI s‑a ridicat din mijlocul cetății și s‑a oprit pe muntele de la răsăritul cetății.24Duhul m‑a luat și m‑a dus într‑o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilații din Caldeea[2]. După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem,25am istorisit exilaților toate cuvintele DOMNULUI, pe care El mi le arătase.