1M‑am uitat și iată că pe întinderea[1] care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir[2] care semăna la înfățișare cu un tron. (Ez 1:22)2El i‑a vorbit bărbatului îmbrăcat în haine de in și a zis: „Intră între roțile de sub heruvimi! Umple‑ți apoi mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie‑i peste cetate!“ Și el a intrat înaintea ochilor mei.3În acest timp, heruvimii stăteau în partea de sud[3] a Casei, iar norul umpluse curtea interioară.4Atunci slava DOMNULUI s‑a ridicat dintre heruvimi și s‑a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa și strălucirea slavei DOMNULUI a umplut curtea.5Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară și era asemenea glasului Dumnezeului cel Atotputernic[4] când vorbește.6Atunci i‑a poruncit bărbatului îmbrăcat în haine de in, zicând: „Ia cărbuni aprinși dintre roți, dintre heruvimi!“ Acesta s‑a dus și s‑a oprit lângă roți.7Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni și i‑a pus în palma celui cu haine de in. Acesta i‑a luat și a ieșit.8Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea forma unei mâini de om.9M‑am uitat și iată că în apropierea heruvimilor erau patru roți, o roată în apropierea unui heruvim și o roată în apropierea următorului heruvim. Înfățișarea roților era ca strălucirea unei pietre de crisolit.10Cele patru roți aveau aceeași înfățișare, fiecare având aspectul unei roți care se afla în mijlocul altei roți.11Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcții fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau și ele, fără să se rotească în mers.12Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile și roțile – cele patru roți ale lor – era plin de ochi de jur împrejur.13Cât despre roțile lor, ele au fost numite, în auzul meu, roți mișcătoare.14Fiecare heruvim avea patru fețe: prima față era de heruvim, a doua față era de om, a treia față era de leu, iar a patra față era de vultur.15Apoi heruvimii s‑au ridicat. Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem la râul Chebar.16Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile alături de ei, iar când își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile rămâneau tot în apropierea lor.17Când se opreau, se opreau și ele; când mergeau, mergeau și ele, căci duhul ființelor vii era în ele.18Slava DOMNULUI a părăsit pragul Casei și s‑a oprit deasupra heruvimilor.19Apoi, înaintea ochilor mei, heruvimii și‑au ridicat aripile și s‑au înălțat de la pământ. Când au ieșit ei, au plecat și roțile împreună cu ei. S‑au oprit la intrarea porții dinspre răsărit a Casei DOMNULUI, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor.20Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, și mi‑am dat seama că sunt heruvimi.21Fiecare avea câte patru fețe, câte patru aripi și ceva de forma unor mâini omenești sub aripi.22Înfățișarea fețelor lor era aceeași cu a fețelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeași înfățișare și fiecare mergea în partea în care avea îndreptată fața.