1În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în pustia Sinai.2După ce au pornit din Refidim, au intrat în pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra în pustie. Acolo, Israel și‑a așezat tabăra înaintea muntelui.3Moise s‑a suit la Dumnezeu. DOMNUL l‑a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel:4«Ați văzut ce le‑am făcut egiptenilor, cum v‑am purtat pe aripi de vultur și v‑am adus la Mine.5De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu,6voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel.“7Astfel, Moise a venit, i‑a chemat pe bătrânii poporului și le‑a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le‑a poruncit DOMNUL.8Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zis DOMNUL.“ Moise a dus înapoi DOMNULUI cuvintele poporului.
Sfințirea poporului
9DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într‑un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Moise I‑a spus DOMNULUI cuvintele poporului.10Atunci DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la popor și sfințește‑i[1] azi și mâine. Să‑și spele hainele (Ex 13:2)11și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci DOMNUL Se va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor.12Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea.»13Nici măcar o mână să nu‑l atingă. Dacă‑l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte.“14Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și‑au spălat hainele.15El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie!“16În dimineața celei de‑a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță[2] se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s‑a cutremurat.17Moise a scos poporul din tabără ca să‑L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui.18Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru că DOMNUL S‑a coborât pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele[3] se cutremura cu putere.19În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea.20Când DOMNUL S‑a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l‑a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s‑a urcat acolo.21Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite la DOMNUL, pentru ca nu cumva să cadă morți mulți dintre ei.22Chiar și preoții care se apropie de DOMNUL trebuie să se sfințească[4], pentru ca nu cumva DOMNUL să izbucnească împotriva lor. (Ex 13:2)23Moise I‑a răspuns DOMNULUI: – Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne‑ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește‑l.“24DOMNUL i‑a zis: – Du‑te, coboară, iar apoi suie‑te din nou aici împreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie la DOMNUL, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor.25Moise a coborât la popor și le‑a zis aceste lucruri.