1În al treilea an al domniei lui Iehoiachim[1], regele lui Iuda, Nebucadnețar[2], împăratul Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul. (Ier 25:1; Ier 46:2)2Stăpânul[3] l‑a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum și o parte din obiectele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus obiectele în țara Șinar[4], în templul dumnezeului[5] său; le‑a dus în vistieria dumnezeului său.3Împăratul Nebucadnețar i‑a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor săi, să‑i aducă pe unii din fiii lui Israel, de sămânță regală și de viță nobilă,4niște tineri fără niciun fel de cusur fizic, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să‑i învețe scrierea și limba caldeenilor[6].5Împăratul le‑a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana împărătească și din vinul pentru băutura lui, ca să‑i crească timp de trei ani, iar apoi, la sfârșitul acestor ani, tinerii să stea înaintea împăratului.6Printre ei, dintre fiii lui Iuda erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria.[7]7Căpetenia demnitarilor le‑a pus însă alte nume: Beltșațar lui Daniel, Șadrak lui Hanania, Meșak lui Mișael și Abed-Nego lui Azaria[8].8Daniel însă s‑a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui[9], și a rugat pe căpetenia demnitarilor să nu‑l oblige să se întineze.9Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare și bunăvoință înaintea căpeteniei demnitarilor.10Însă căpetenia demnitarilor i‑a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care a rânduit mâncarea și băutura voastră, să vadă fețele voastre mai posomorâte decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să‑mi puneți capul în pericol înaintea împăratului.“11Atunci Daniel i‑a zis îngrijitorului pe care căpetenia demnitarilor îl desemnase responsabil cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria:12„Pune‑i pe robii tăi la încercare timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume și să bem – doar apă.13Apoi să te uiți la înfățișarea noastră și la înfățișarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului și să le faci robilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“14El i‑a ascultat în privința aceasta și i‑a pus la încercare timp de zece zile.15La sfârșitul celor zece zile a văzut că la înfățișare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toți ceilalți tineri care mâncau din hrana împăratului.16Și astfel, îngrijitorul lua hrana lor și vinul pentru băutura lor și le dădea legume.17Acestor patru tineri Dumnezeu le‑a dat știință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune. Daniel putea să înțeleagă orice fel de viziuni și vise.18Când s‑a împlinit vremea rânduită de împărat ca toți tinerii să fie aduși la el, căpetenia demnitarilor i‑a adus înaintea lui Nebucadnețar,19și împăratul a vorbit cu ei. Dar între toți aceștia nu s‑a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului.20În orice problemă pentru care era nevoie de înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți magicienii[10] și descântătorii din întreaga lui împărăție. (Gen 41:8)21Așa a dus‑o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.[11]