1Dați deci la o parte orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, gelozie și orice fel de calomnii.2Ca niște copilași nou‑născuți, să tânjiți după laptele duhovnicesc[1] cel curat[2], pentru ca, prin el, să puteți crește spre mântuire, (1 Pe 1:23)3dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.
Piatra cea vie și o seminție aleasă
4Apropiați‑vă de El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă și prețioasă înaintea lui Dumnezeu!5Iar voi, ca pietre vii, sunteți zidiți ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.6Căci în Scriptură se găsesc următoarele cuvinte: „Iată, așez în Sion o Piatră, o Piatră din capul unghiului, aleasă și prețioasă! Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine deloc.“[3] (Is 28:16)7Așadar, cinstea aceasta este pentru voi, cei ce credeți, dar pentru cei ce nu cred, „Piatra pe care au respins‑o[4] zidarii, a devenit Piatra din capul unghiului“[5] (Ps 118:22)8și „…o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere.“[6] Cei neascultători față de Cuvânt se împiedică, la aceasta fiind și puși. (Is 8:14)9Însă voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor care este proprietatea Lui, ca să vestiți faptele mărețe[7] ale Celui Ce v‑a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (Ex 19:5; Is 43:20)10Cândva nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Cândva nu vi se arătase milă, dar acum vi s‑a arătat milă.[8] (Os 1:6; Os 1:9; Os 2:23)11Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele firești, care se luptă împotriva sufletului.12Să aveți o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deși[9] vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să‑L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Supunere față de autoritățile omenești
13Fiți supuși oricărei instituții[10] omenești, pentru Domnul – fie împăratului, ca înalt stăpânitor, (2 Cor 5:17)14fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să‑i pedepsească pe răufăcători și să‑i laude pe cei ce fac binele.15Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să reduceți la tăcere lipsa de cunoaștere a oamenilor nesăbuiți.16Trăiți ca niște oameni liberi, folosind libertatea nu ca pe un înveliș al răutății, ci folosind‑o ca robi ai lui Dumnezeu!17Cinstiți‑i pe toți, iubiți‑i pe frați[11], temeți‑vă de Dumnezeu, cinstiți‑l pe împărat! (1 Pe 5:9)18Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu doar celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți.19Pentru că este o virtute[12] dacă cineva, din cauza conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept.20Căci ce onoare este să îndurați, dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu.21Căci la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându‑vă un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui.22„El n‑a săvârșit păcat, nici nu s‑a găsit înșelătorie[13] în gura Lui.“[14] (Is 53:9)23Când era insultat, n‑a răspuns insultând, când a suferit, n‑a amenințat, ci S‑a încredințat Celui Ce judecă drept.24El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.[15] (Is 53:5)25Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v‑ați întors la Păstorul[16] și Episcopul[17] sufletelor voastre. (Ps 80:1; Is 40:10; Is 56:9; Ez 34:1; Ez 34:11; Ez 34:23)